Psihoterapie psihanalitică
Psihologie clinică

Psihoterapia psihanalitică se adresează oricărei persoane care se confruntă cu o suferință psihică ori cu un impas în viața personală sau profesională. Procesul terapeutic vizează nu numai diminuarea simptomelor actuale, cât și sprijinirea întregului echilibru intern al persoanei. 

 

Metoda psihanalitică nu este însă numai un mijloc terapeutic clinic, ci, presupunând un proces amplu de autocunoaștere, ea se adresează și acelora care doresc să își descopere ‘culisele’ propriei personalități, devenind astfel mai conștienți de sensul și mizele propriilor acțiuni, pentru a-și împlini întregul potențial. 

 

Cel mai adesea însă, o persoană caută sprijin terapeutic când se confruntă cu o dificultate emoțională (anxietate, tristețe, iritabilitate, apatie, etc.), sau/și cu un simptom (atacuri de panică, ticuri, comportamente compulsive, fobii, etc.) sau/și cu un blocaj în viața sa cotidiană (un impas în relațiile amoroase sau în viața profesională, etc.). Aceste dificultăți sunt expresia tentativelor psihicului de a rezolva unul sau mai multe conflicte emoționale interne, de regulă inconștiente, asemeni unor ‘soluții de compromis’ care însă nu reușesc să elibereze (sau doar parțial) tensiunea internă. 

 

Principiul de intervenție al psihoterapiei psihanalitice este de a descoperi rădăcina conflictuală inconștientă a simptomului, pentru a permite persoanei să găsească o altfel de rezolvare, mai armonioasă, mai matură emoțional (deseori aceste ‘soluții de compromis’ au originea în perioada copilăriei sau a adolescenței).

 

Astfel, deși psihoterapia psihanalitică presupune un suport emoțional necondiționat, ea nu propune soluții concrete sau sfaturi în răspuns la dificultățile pacientului, ci își propune să înlăture obstacolele care îl împiedică să își găsească propriile soluții și propriul drum.